Sorin Botez, românul care a refuzat să moară

• Botez a fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică în 1948 • Acesta a suportat timp de 15 ani tortura comuniştilor şi frigul din închisori • Liberal din 1945, vicepreşedintele AP a părăsit PNL din cauza lui Stolojan • Astăzi, Sorin Botez aşteaptă revenirea liberalilor plecaţi la matcă

Unul dintre cele două milioane de români care au avut de suferit de pe urma persecuţiilor regimului comunist, a fost prezent săptămâna trecută în Râmnicu Vâlcea. Fost membru PNL, actual vicepreşedinte al partidului Acţiunea Populară (AP), Sorin Botez are un trecut cu care se mândreşte. Deşi a stat 15 ani în temniţa de la Gherla, acesta a vorbit cu regret doar de momentul plecării din PNL, ce s-a produs înainte de anul 2000. "Am intrat în PNL când aveam 15 ani, în 1945, iar de atunci şi până azi, n-am părăsit niciodată convingerile mele liberale. Am continuat activitatea în partid până când PNL a fost infestat de tot felul de persoane dubioase, rău voitoare. Unul dintre ele zâmbeşte azi din toate afişele electorale. Mă cutremur la gândul că îndrăzneşte să spună că a fost liberal, nu i-ar fi ruşine obrazului! Mi-am dat demisia din PNL, dar asta nu înseamnă că am încetat să fiu liberal. Am găsit singurul loc care mi s-a părut luminos, plin de speranţă: AP. Am fost ales vicepreşedinte şi liderul grupului PNL pentru că o mulţime de liberali au părăsit partidul din cauza conducerii lui. Noi suntem grupul liberal din PNL.", a declarat Sorin Botez. Vicepreşedintele AP are o părere bună acum despre liberali pentru că "PNL s-a curăţat de reziduri, de mâini cu miros neplăcut, şi-a reluat demnitatea şi a dovedit că nu i se poate reproşa lucruri grave".

"Dormeam nespălaţi de luni de zile"

Pe lângă probleme politice, Sorin Botez a vorbit şi despre perioada comunistă, de pe urma căreia a avut mult de suferit. Acesta a fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică, din care a executat 15 ani. Şi acum, după ce au trecut 44 de ani de când a fost eliberat, Sorin Botez se mai gândeşte încă la cei 400 000 de români care n-au rezistat şi au murit în închisorile comuniste. "La 18 ani, am fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică. Experimentul de la Piteşti, centrul de reeducare s-a mutat la Gherla, unde am fost supus torturilor inimaginabile. Acest experiment a înflorit şi a atins apogeul la Gherla. N-am făcut nici un fel de concesie, nici în timpul torturilor nici înainte sau după ele.", a mai spus vicepreşedintele AP. Timp de 15 ani, Sorin Botez a îndurat frigul, mizeria şi torturile din închisoare fără să se plângă. Cu toate acestea, regretă nespus de mult că, după ce a intrat în închisoare, nu şi-a mai văzut niciodată tatăl, care a murit cu doi ani înainte de a fi eliberat. "Eram foarte mândri, fericiţi că ne îndeplineam chemarea aşa bătuţi, schingiuiţi, înfriguraţi. Ani de zile să-ţi fie frig tot timpul, că erau ierni cumplite, nu se dădea nici o picătură de foc şi ne făceau viaţa un calvar. La Jilava, eram într-o încăpere 260 de inşi care dormeam nespălaţi de luni de zile, cu o gamelă de apă de băut pe zi, nebărbieriţi, având 33 de centimetri pe nişte scânduri. Când vroiai să te întorci, în timpul nopţii, trebuia să se întoarcă toţi. În acei ani, noi am râs, am sperat în victorie, nu neapărat în libertate ci în faptul că, în cele din urmă, untdelemnul iese la suprafaţă. Este cumplit pentru cei care au murit acolo. Tatăl meu, şi el deţinut, a murit după 13 ani de temniţă, pentru că nu ştia nimic despre mine.", şi-a amintit Botez. După atâţia ani, fostul deţinut a rămas marcat de faptul că a stat nespălat mult timp. Acum, recunoaşte că îşi permite un singur lux: să stea în fiecare zi cel puţin o oră în apă caldă.

"Au băgat pisicul viu în groapă"

O întâmplare, care se aseamănă cu o scenă scrisă de scriitorul rus Fiodor Dostoievski, nu-i dă pace lui Sorin Botez. Acesta îşi aminteşte şi azi ce a însemnat un pui de pisică pentru moralul unor deţinuţi. "Eram odată la mină, lângă Baia Mare şi, nu ştiu cum, se aciuise la noi un pui de pisică pe care l-am ascuns să nu-l vadă paznicii. S-a găsit un turnător care s-a dus şi a turnat chestia asta. A urmat o vânătoare cumplită, până ce au prins pisica. Atunci s-a făcut careu, au prins pisicul, au făcut o groapă şi l-au băgat de viu în ea. Pentru cât m-au bătut, schingiuit, pot să-i iert, dar pentru asta şi pentru ce-au făcut cu sufletele noastre, n-am putut să-i iert. Pentru asta nu-i iert şi cred că nici Dumnezeu nu-i poate ierta. Am fost în iad 15 ani de zile, dar aş putea să povestesc 30 de ani.", a completat Sorin Botez.

Viaţa merge înainte

A ieşit din închisoare în 1963, an în care s-a şi înscris la Facultatea de Engleză, pe care a terminat-o cu 10, fiind şef de promoţie pe ţară. Şi-a început cariera profesorală, iar în data de 22 decembrie 1989 a fost cel care a anunţat redeschiderea lucrărilor PNL printr-o scrisoare adresată principalelor ambasade de la Bucureşti. Sorin Botez a fost vicepreşedinte PNL în perioada în care partidul a fost condus de Radu Câmpeanu, iar în 1992 a fost numit ambasador la Pretoria, în Africa de Sud. În timpul guvernării Ciorbea a îndeplinit funcţia de ministru al Informaţiilor Publice. După ani de suferinţă, fostul liberal crede că Dumnezeu a fost bun cu el. "Dumnezeu a fost bun cu mine, mi-a dat o nevastă şi doi copii minunaţi. Am, convingerea că într-un timp foarte scurt voi fi foarte fericit şi pentru ce se întâmplă în viaţa publică. (...) Am avut parte de onoruri şi recunoştiinţă, dar n-am căutat nimic din toate astea. Când s-au făcut listele pentru primele alegeri, eu am spus că nu vreau să candidez. Radu Câmpeanu mi-a spus că e o obligaţie acest lucru. M-a atras Africa copilăriei mele, adică Africa cu Tarzan.", a încheiat cel care a dat mâna cu regi şi regine, dar a refuzat să-l salute pe Fidel Castro şi să rostească cuvântul "tovarăş". Irina Rîpan