Team building: de la moft la necesitate

În ultimii ani din ce în ce mai multe companii apelează la aşa-numitele programe de “dezvoltarea echipei”. De ce se manifestă acest fenomen? Să ne oprim o clipă atenţia asupra modificărilor survenite în mentalitatea consumatorilor de astfel de programe. Ce mutaţii au survenit în comportamentul organizaţiilor astfel încât să justifice actuala tendinţă?
Relativ recent, companiile au înţeles că diferenţa între o poziţie de top şi una de pluton rezidă şi în climatul organizaţional din firmă. Spre deosebire de anii trecuţi, când a face teambuilding era echivalent cu a fi în pas cu moda, companiile apelează acum la programe de dezvoltarea echipei, conştiente fiind că avantajul competitiv pe o piaţă nu înseamnă numai strunguri mai bune sau autocamioane mai multe ci şi echipe mai eficiente.
Cum facilitezi, însă, eficienţa unei echipe ? Fiind o suma de indivizi, îmbunătăţirea întregului înseamnă, în primul rând, eficientizarea părţilor. Această axiomă declanşează consumul de training atât pe partea de soft-skills cât şi consumul de programe de instruire specifice. Dar … ajută toate aceste lucruri ? Bineînţeles că ajută, însă nu este suficient. La fel ca orice mecanism complex, funcţionarea unei echipe nu este dată numai de performanţele individuale ale părţilor sale componente, ci mai ales de modul în care acestea îşi demonstrează capacitatea de a se sincroniza, de a coopera şi, mai ales, de a integra valoarea adăugată produsă individual. Aici intervine cu adevărat nevoia de programe de teambuilding.
Trebuie menţionat, din capul locului, că astfel de programe nu urmăresc (deşi multe sfârşesc aşa) creearea unei “găşti” de prieteni la locul de muncă, ci, mai cu seamă, declanşarea unor reacţii de încredere reciprocă în calităţile umane şi profesionale dintre membrii echipei. La urma urmei, după un program de teambuilding e mai puţin important faptul că ştiu câte beri “poate duce” colegul meu de echipă (nu că asta n-ar fi important din punctul de vedere al relaţiilor sociale), dacă n-am conştientizat că pot avea încredere în abilităţile sale şi n-am simţit că avem acelaşi scop (“tragem” în aceeaşi direcţie).
Fireste că, la fel ca orice piaţă care a ajuns la un anumit grad de dezvoltare/profesionalizare (a nu se citi neapărat profesionalism) şi în România au început să existe oferte ce iau în calcul eficienţa programelor de teambuilding, pe lângă impresiile bune pe care majoritatea furnizorilor de servicii de resurse umane caută să le lase în rândul participanţilor.
Astfel, companiile-client pot beneficia de programe de teambuilding ce vizează ca obiectiv principal creşterea gradului de cunoaştere între membrii echipei, îmbunătăţirea comunicării, reducerea conflictelor (ca frecvenţă şi ca amplitudine), etc. De remarcat este şi faptul că fiecare program de dezvoltarea echipei bine realizat reuşeşte să atingă şi un obiectiv secundar deloc de neglijat: motivarea. Cum se explică acest lucru ? Fireşte că e motivant să mergi la munte/mare, de obicei un week-end întreg, pe banii firmei. La urma urmei, e tot o formă de recunoaştere din partea angajatorului – nu îi eşti indiferent. Însemni ceva pentru companie.
Este, însă, acesta singurul motiv sau există şi alte resorturi ce determină creşterea motivaţiei în rândul echipei ? Dacă luăm în considerare spusele unui filozof conform căruia “omul este o fiinţă socială”, procesele de comunicare pe care le facilitează orice teambuilding (indiferent de obiectivul său principal) răspund unor nevoi individuale de relaţionare interumană. Astfel, acest lucru (“forţarea” comunicării cu colegii) contribuie la motivarea echipei într-o măsura cel puţin la fel de mare ca şi locaţia de desfăşurare a evenimentului sau meniul fixat. La urma urmei, imaginaţi-vă cât de motivat aţi fi dacă firma v-ar plăti un week-end la munte/mare în care să fiţi singur-singurel…
Revenind la obiceiul de consum, că multe dintre companii se lansează în proiecte de dezvoltarea echipei fără a avea obiective clare se datorează faptului că, în general, nu se realizează (sau se face empiric) o analiză de nevoi pre-proiect. Însă faptul că, chiar şi aşa, companiile (inclusiv cele cu capital autohton) au început să apeleze masiv la programe de dezvoltarea echipei nu poate fi decât un semnal pozitiv. La urma urmei, acum câţiva ani, evenimentele de teambuilding erau considerate un moft, nu ?