Dezvoltarea profesională în cadrul organizaţiei

Motivarea angajatului vs performanţa afacerii

Conform legii în vigoare o societate care are mai puţin de 21 de angajaţi trebuie să asigure cursuri de pregătire profesională o dată la trei ani. În cazul în care numărul salariaţilor săi depăşeşte 21, compania trebuie să asigure aceste cursuri o dată la doi ani. Însă această „regulă”, din păcate, nu prea este respectată din diferite motive. Foarte mulţi dintre manageri consideră că aceste cursuri nu sunt altceva decât o pierdere de timp şi de bani pentru organizaţie. Fals! Iar această afirmaţie poate fi motivată foarte simplu: orice organizaţie, indiferent de natura şi structura sa, funcţioneaza mult mai eficient cu cât cei care o formează sunt mai bine pregătiţi şi specializaţi în domeniul de activitate corespunzator. Tocmai din acest motiv, una dintre priorităţile de bază ale managerilor trebuie să fie stimularea angajaţilor săi, pregătirea acestora prin diverse programe de traning şi mai ales motivarea lor.
Un angajat puternic motivat şi pregătit va da rezultate mult mai bune iar acest lucru se va oglindi cel mai bine în cifra de afaceri a organizaţiei. Tocmai din acest motiv, pregătirea şi fidelizarea angajaţilor trebuie să devină o activitate permanentă în agenda de lucru a managerilor.
Există două tipuri de motivare la care se poate apela: cea financiară (salarii mari, prime, bonusuri şi alte beneficii materiale) şi cele nepecuniare (atmosfera relaxată din cadrul organizaţiei, respectul cu care angajatul este tratat, posibilităţi de dezvoltare profesională etc.).
În momentul în care se demarează procesul de pregătire profesională a angajaţilor, managerii trebuie să ştie că există mai multe tipuri de traninguri care sunt special concepute în funcţie de stadiul dar mai ales poziţia ocupată de angajatul care urmează a fi pregătit. De exemplu, pentru cei care sunt nou veniţi în firmă, există o serie de traninguri introductive destinate diferitelor departamente. Pentru angajaţii care au deja experienţă în domeniul în care lucrează sunt concepute traningurile de dezvoltare a competenţelor dar şi cele de soft skills. De precizat este şi faptul că, nu numai pentru angajaţii aflaţi în poziţii entry şi middle sunt concepute traninguri ci şi pentru cei din top management.
Training-uri pot fi unele specializate sau generale. De exemplu, trainingul specializat sau cursul este cel care se definitivează de cele mai multe ori printr-un examen în urma căruia se primeşte o diplomă recunoscută. Sunt foarte mulţi angajatori care se tem să aplice astfel de programe de pregătire profesională ca apoi, odată instruiţi şi specializaţi, angajaţii pot să plece la o altă firmă. Temerea lor însă poate fi înlăturată pe două căi: fie una contractuală, în care între cele două părţi se semnează un act de fidelizare pentru o anumită perioadă de timp, fie, prin metode mult mai simple şi noncoercitive, angajatorul îl poate stimula pe angajat să îi fie fidel incluzându-l într-o serie mai mare de pregătiri care îi dau posibilitatea de a avansa ierarhic în cadrul organizaţiei.
Iar dacă unii manageri se plâng că nu au când să trimită angajaţii la traning, aceştia ar trebui să afle că în prezent, programele de training sunt foarte bine adaptate momentului, sunt dinamice, flexibile şi se pot adapta extrem de bine programului pe care îl are cursantul, majoritatea acestora desfăşurându-se în weekend. Şi mai mult decât atât, există şi o serie de programe de vară, care au o perioadă de desfăşurare mai lungă, ele putând fi urmate în concedii (un mod de a combina instruirea cu relaxarea).
Practic, un traning nu numai că dezvoltă cariera angajaţiilor dumneavoastră dar el este şi o adevărată investiţie în propriul viitor ar firmei pe care o manageriaţi.