Istoria Sfântului Nicolae

Sfântul Nicolae este patronul spiritual în Olanda, Rusia, Grecia, Apulia (Italia), Sicilia, Lorraine (Franţa) şi în multe oraşe din Germania, Austria, Elveţia, Italia şi Belgia. Sfântul Nicolae este cunoscut ca prietenul şi protectorul judecătorilor, criminalilor, hoţilor, comercianţilor, săracilor, marinarilor, bucătarilor, călătorilor, fetelor nemăritate, mireselor şi, în special, al copiilor mici şi al şcolarilor.

Sfântul Nicolae s-a născut în Orientul Mijlociu la 350 de mile nord de Bethlehem. Istoria şi legendele legate de Sfântul Nicolae se întrepătrund, dar se cunoaşte cu certitudine că a trăit în secolul am IV-lea, a fost cardinal de Myra (acum aflată pe teritoriul Turciei) şi a fost recunoscut şi onorat ca sfânt începând cu secolul VI. Nu mai puţin de 21 de "miracole" îi sunt atribuite, Sfântul Nicolae devenind cunoscut pentru credinţa, zelul şi dragostea pentru semeni, şi în special pentru copii. Nicolae provenea dintr-o familie înstărită, iar la moartea ambilor părinţi (era încă copil) a moştenit întreaga avere, pe care s-a hotărât să o folosească în scopuri umanitare şi să-i ajute pe cât mai mulţi oameni nevoiaşi. De-a lungul secolelor au apărut poveşti şi legende despre viaţa şi binefacerile Sfântului Nicolae. Toate acestea au ajutat la înţelegerea caracterului extraordinar al acestuia şi de ce a fost atât de mult îndrăgit şi considerat protector al celor neajutoraţi şi neputincioşi. Una dintre cele mai cunoscute legende este a celor trei surori, fetele unui nobil sărac, care datorită situaţiei financiare precare nu se puteau mărita. Se spune că atunci când fata cea mare a ajuns la vremea măritişului, cel ajuns deja cardinal, Nicolae, a lăsat noaptea, la uşa casei nobilului, un săculeţ cu aur. Povestea s-a repetat întocmai şi când a venit vremea de măritiş pentru cea de a doua fată. Când i-a venit vremea şi celei de a treia fete, nobilul a stat de pază să afle cine-i cel care le-a făcut atâta bine fetelor lui. În noaptea cu pricina, nobilul a stat de pază şi l-a văzut pe cardinal cum a lăsat săculeţul cu aur. Se spune că Sfântul Nicolae s-a urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului prin hornul casei, într-o şoseta pusă la uscat şi de aceea a apărut obiceiul agăţării şosetelor de şemineu. Când tatăl fetelor a văzut una ca asta, Nicolae l-a rugat să păstreze secretul, dar bineînţeles că acesta nu a putut fi ţinut. De atunci, oricine primea un cadou neaşteptat îi mulţumea lui Nicolae pentru el. Cei trei săculeţi de aur făcuţi cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfântului Nicolae sub forma a trei bile de aur.

Legende despre Sfântul Nicolae

O altă legendă spune că, după călătoria pe care a făcut-o în Ţara Sfântă, încercând să meargă pe urmele lui Isus, Nicolae s-a întors în ţara lui pe mare. O furtună teribilă s-a abătut pe mare şi corabia stătea gata să se rupă. Nicolae a stat şi s-a rugat la Dumnezeu, iar marinarii au rămas surprinşi de oprirea neaşteptată a furtunii. De atunci, Sfântul Nicolae a devenit patronul marinarilor şi al călătorilor. Se spune că erau odată trei studenţi teologi care călătoreau spre Atena, unde doreau să studieze. Ei au înnoptat la un han şi au fost atacaţi de proprietarul acestuia, jefuiţi, omorâţi şi apoi rămăşiţele lor ascunse. Cardinalul Nicolae călătorea pe acelaşi drum şi a înnoptat la acelaşi han. Noaptea el a visat despre crima săvârşită şi l-a luat la rost pe proprietarulul hanului, aflând astfel locul unde cei trei tineri fuseseră îngropaţi. Nicolae i-a dezgropat şi s-a rugat mult la Dumnezeu, iar cei trei tineri au înviat. În Franţa, istoria se referă la răpirea a trei copii de către un măcelar. Sfântul Nicolae s-a rugat mult şi i-a ajutat pe părinţi să-şi recupereze copiii întregi. De atunci Sfântul Nicolae a devenit patronul copiilor şi al şcolarilor. În secolul X, Ţarul Vladimir al Rusiei a călătorit la Constantinopole (astăzi Istanbul) şi auzind de povestirile minunate despre Sfântul Nicolae a decis să-l facă patronul spiritual al Rusiei. În secolul al XI-lea, rămăşiţele Sfântului Nicolae au fost furate (sau descoperite) de marinari italieni şi depuse în Bari (Italia). Acolo sunt şi în ziua de azi, iar o mănăstire a fost construită pentru credincioşii aflaţi în pelerinaj către Ţara Sfântă, veniţi să se închine la moaştele Sfântului Nicolae. Se spune că moaştele Sfântului Nicolae emană din când în când un miros dulceag. De-a lungul secolelor Sfântul Nicolae a devenit unul dintre cei mai populari sfinţi, în aminirea şi celebrarea lui fiind ridicate mii de biserici (câteva sute sunt doar în Anglia), iar chipul lui a fost pictat mai mult decât al oricărui alt sfânt (excepţie făcând Sfânta Fecioară Maria).

Aniversarea lui Nicolae

Aniversarea morţii Sfântului Nicolae, pe 6 Decembrie (345 A.D. sau 352 A.D.) este aproape de sărbătoarea Crăciunului, de aceea, în multe ţări, acestea s-au contopit. În Germania însă, Olanda, Elveţia, România, şi alte câteva ţări europene aceste două sărbători au continuat să se sărbătorească separat. În mod tradiţional, copiii primeau în noaptea de 5 spre 6 Decembrie daruri sub formă de bomboane, prăjituri, mere şi nuci. În unele locuri copiii îşi puneau ghetuţele la uşă în ajunul zilei de Sfântul Nicolae şi a doua zi dimineaţa le găseau pline de bomboane, prăjituri, portocale şi fructe uscate. În Olanda copiii îşi primeau cadourile în saboţi de lemn. În mănăstirile şcoală, tinerele eleve îşi agăţau şosete la uşa cu bilete pentru Sfântul Nicolae în care îşi lăudau cuminţenia (de aici obiceiul scrisorilor pentru Moş Crăciun), iar dimineaţa le găseau pline cu fructe glasate sau bomboane (maica stăreţă citea biletele şi făcea daruri ca din partea Sfântului Nicolae). După reforma protestantă din secolul XVI multe ţări din Europa au renunţat la sărbătorirea zilei de 6 Decembrie. Olandezii însă au păstrat această tradiţie catolică şi chiar şi azi, mulţi copii îl aşteaptă pe Sinter Klaas (Saint Nicholas - Sfântul Nicolae) în ziua de 6 decembrie. La începutul secolului XVII, olandezii emigraţi în Statele Unite ale Americii au fondat New Amsterdam, care din 1664 a devenit cunoscutul New York. În câteva decade, sărbătoarea comemorării Sfântului Nicolae s-a întins pe teritoriul Statelor Unite ale Americii. Iar Sinter Klaas a devenit repede Santa Claus (Moş Crăciun) pentru majoritatea americanilor. În nordul Germaniei, după reforma protestantă, Sfântul Nicolae a fost înlocuit de Krist Kindl (Pruncul Sfânt), de aceea, aici, Santa Klaus nu are origine bisericească, ci una păgână, dupa zeul germanic Thor, care conducea o caleaşcă trasă de două capre pe nume Cracker (Spărgătorul) şi Cruncher (Ronţăilă). Catolici, ortodocsi şi chiar protestanţi continuă să-l sărbătorească pe Sfântul Nicolae şi în ziua de astăzi. Prin generozitatea sa faţă de cei lipsiţi de ajutor, şi în special faţă de copii, Sfântul Nicolae continuă să rămână un model de înţelepciune, dragoste şi milostenie. În România, Sfântul Nicolae, cunoscut ca Moş Nicolae, vine în fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 Decembrie cu daruri atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. În seara zilei de 5 Decembrie, ghetele şi cizmele sunt curăţate, lustruite şi puse la uşă, în casa fiecărui român. Moş Nicolae are grijă de fiecare membru al familiei şi el pune câte un cadou mic (în general dulciuri sau fructe) în ghetele sau cizmele fiecăruia. În unele părţi ale ţării, Moşul aduce şi crenguţe argintii (crenguţe subţiri ce se dau cu un strat de bronz) odată cu darurile. Copiii neascultători sunt avertizaţi de părinţi că vor primii doar crenguţele dacă nu sunt cuminţi (de aici şi asocierea dintre băţ şi Sfântul Nicolae, folosit la cuminţirea obraznicilor). Obiceiul acesta, al venirii lui Moş Nicolae, este foarte vechi la români şi este unul dintre cele mai importante sărbători ale anului, în special pentru copii. Carla Vasilescu